Prima pagină

Date generale

Scurt istoric

Populată la început în mod exclusiv de populaţie aborigenă, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este, din 1867, un dominion britanic.

În realitate, Canada şi-a obţinut independenţa de Marea Britanie în mod paşnic, printr-un proces gradual, ale cărui principale etape au constat în adoptarea următoarelor acte normative: Legea Constituţiei – multă vreme cunoscută sub numele de Legea asupra Americii de Nord britanice – din 29 martie 1867, care a creat o federaţie de patru provincii; Statutul de la Westminster din 11 decembrie 1931, care a acordat deplină autonomie Canadei; Legea Constituţiei din 17 aprilie 1982, care a transferat controlul formal asupra constituţiei din Regatul Unit în Canada şi a adăugat o Cartă Canadiană a Drepturilor şi Libertăţilor şi proceduri pentru amendamente constituţionale.

În prezent, Canada este un stat independent, membru fondator al ONU, al Commonwealth şi al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), membru al NATO şi OSCE, membru al forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC), membru al Organizaţiei Statelor Americane (OSA), membru al Consiliului Arctic, membru G7, G8 şi G20, şi o societate diversificată care întreţine relaţii strânse cu alte populaţii la scară planetară.

Suprafaţă: 9.984.670 km2 Canada este a doua ţară din lume ca suprafaţă.

Populaţie: 34.300.083 locuitori.

Compoziţie etnică: originari din Insulele Britanice – 28%, originari din Franţa – 23%, alţi originari din Europa – 15%, amerindieni – 2%, alţii, în majoritate originari din Asia, Africa, ţările arabe – 6%, persoane cu origine mixtă – 26%.

Religii: romano-catolicism – 42,6%, protestantism – 23,3% (cultul Bisericii Unite – 9,5%, anglicanism – 6,8%, baptism – 2,4%, luteranism – 2%), alte culte creştine – 4,4%, Islamism – 1,9%, alte culte sau culte nespecificate – 11,8%, fără religie – 16%.

Capitală: Ottawa (fondată în 1826).

Alte oraşe mari: Toronto, Montréal, Vancouver, Calgary, Edmonton, Québec, Winnipeg, Hamilton.

Organizare administrativă: 10 provincii şi 3 teritorii – Insula Prinţul Eduard, Noua Scoţie, Newfoundland şi Labrador, Noul Brunswick, Québec, Ontario, Manitoba, Saskatchewan, Albert şi Columbia Britanică, respectiv Nunavut, Yukon şi Teritoriile de Nord-Vest.

Limbi oficiale: Din 1969, atât engleza (vorbită de cca. 85,1%), cât şi franceza (30,7%).

Ziua naţională: 1 iulie (Ziua Canadei) – ziua formării „Dominionului Canada” (1 iulie 1867).

Formă de guvernământ: Monarhie constituţională democratică, al cărei şef de stat este un suveran şi al cărei şef de guvern este un prim-ministru. Canada dispune de un regim parlamentar federal, ceea ce înseamnă că guvernul federal şi guvernele provinciale şi teritoriale îşi împart responsabilităţile şi competenţele guvernamentale. Responsabilităţile guvernului federal sunt exercitate de către un monarh şi sunt repartizate între puterea executivă, cea legislativă şi cea judecătorească.

Suveran: Regina Elisabeta a II-a, monarh, şef al Commonwealth, şef de stat oficial al Canadei, şef atât al puterii executive, cât şi al puterii legislative. Monarhia este ereditară. Suveranul este reprezentat, la nivel federal. prin guvernatorul general al Canadei, iar la nivel provincial, de locotenenţii-guvernatori. (Omologii locotenenţilor-guvernatori în teritorii sunt comisarii, aceştia din urmă fiind însă reprezentanţii guvernului federal şi nu ai suveranului în mod direct).

Guvernatorul general: Reprezintă regina în Canada şi îndeplineşte atribuţiile de şef de stat. Numit formal de către suveran, pentru un mandat în general de cinci ani, la propunerea prim-ministrului Canadei. Rolul guvernatorului general a devenit tot mai mult simbolic, îndatoririle sale – mai degrabă de ordin ceremonial – fiind definite prin convenţie constituţională.

Puterea executivă: Formată din suveran,prim-ministru, guvern şi ministere, puterea executivă implementează legile. Liderul partidului sau al coaliţiei care câştigă cele mai multe mandate în Camera Comunelor la alegerile generale este desemnat, de regulă, prim-ministru de către guvernatorul general. Partidul sau coaliţia menţionată alcătuieşte, în general, guvernul. Miniştrii sunt numiţi de către guvernatorul general la recomandarea prim-ministrului Canadei. Conform tradiţiei, miniştrii provin din rândurile deputaţilor sau, mai rar, ale senatorilor; există însă şi situaţii când demnitarii în cauză nu au statut de parlamentar. Partidul care s-a clasat pe locul al doilea în alegerile generale devine "opoziţia oficială".

La nivelul provinciilor, sunt guverne formate pe baza aceloraşi principii electorale, existând deci situaţii în care premierul şi guvernul provincial să nu fie înrudiţi ideologic cu prim-ministrul şi guvernul şi federal.

Puterea legislativă: Puterea legislativă concepe legile. Parlamentul federal este o structură tripartită:

  • Suveranul (Coroana).
  • Senatul („Camera Superioară” sau „Camera Roşie”). Are aceleaşi puteri ca şi Camera Comunelor, cu excepţia celei de a iniţia proiecte de lege de natură financiară. Reprezintă interesele regiunilor Canadei, ale provinciilor şi ale teritoriilor acesteia, şi ale grupurilor sale minoritare. Numără 105 membri. Constituţia permite numirea unui număr suplimentar de 4 până la 8 senatori, dacă „regina consideră potrivit”. Membrii săi sunt numiţi de către guvernatorul general, la recomandarea prim-ministrului Canadei şi rămân în funcţie până la împlinirea vârstei de 75 ani. Preşedintele Senatului este numit de către guvernatorul general, la recomandarea Consiliului Privat al Reginei pentru Canada (grup alcătuit din miniştrii în exerciţiu, foşti miniştri şi alte personalităţi marcante, menit să-l consilieze pe suveranul Canadei mai ales pentru chestiuni de stat şi constituţionale); prin convenţie totuşi, această recomandare este, în general, formulată exclusiv de către prim-ministrul Canadei.
  • Camera Comunelor („Camera Inferioară” sau „Camera Verde”). Constituie principalul corp legislativ al parlamentului. În mare, numărul de locuri în Camera Comunelor este distribuit proporţional cu populaţia provinciilor şi a teritoriilor. Numărul de deputaţi dintr-o provincie sau dintr-un teritoriu trebuie să fie cel puţin egal cu numărul de senatori care reprezintă acea provincie sau acel teritoriu. Camera Comunelor are 308 locuri. Membrii săi sunt aleşi prin vot popular direct pentru mandate de maximum patru ani. Numai Camera Comunelor este autorizată să propună proiecte de lege privitoare la constituirea sau cheltuirea fondurilor publice. Preşedintele Camerei Comunelor este ales, la începutul fiecărei noi legislaturi, de către membrii Camerei Comunelor.

Fiecare provincie are propriul parlament unicameral – cu deputaţii aleşi prin vot direct – şi propria lege electorală.

Partidele politice provinciale nu sunt subordonate partidelor politice federale, chiar dacă au aceeaşi denumire.

 

ANUNȚ IMPORTANT

17.07.2017

În perioada concediilor de odihnă (august-septembrie), Consulatul României la Vancouver nu își întrerupe activitatea oferind aceleași tipuri de servicii …

Demersuri în sprijinul cetățenilor români care intenționează să călătorească în Canada, începând cu data de 1 mai 2017

29.04.2017

Ministerul Afacerilor Externe reamintește că, începând cu data de 1 mai 2017, cetățenii români care au deținut, în ultimii 10 ani, o viză de…

Intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017, care elimină cvasitotalitatea taxelor consulare

02.02.2017

La data de 1 februarie 2017 intră în vigoare Legea nr. 1/2017, care, între altele, elimină cvasitotalitatea taxelor aferente serviciilor consulare prestate …

Anunț: Activarea sistemului de servicii consulare online (SIMISC)

18.01.2017

Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Departamentului Consular din MAE, a început implementarea Sistemului Informatic pentru Managementul…